miercuri, 29 aprilie 2009

Ştiri î'neştire, ep. 5

Ziua bună.
Ieri vă spuneam că am avut dreptate în legătură cu ungurii.
Ei bine, am avut dreptate şi în legătură cu altă minoritate.
Pe scurt, Vanghelie anunţase că s-ar putea să nu autorizeze concertul Depeche Mode.
E oficial: Vanghelie vrea să organizeze un "1 mai românesc" pentru toţi bucureştenii, dar mai ales pentru simpatizanţii PSD (cei mai români dintre români). Nu ştiu, dar ceva nu sună bine când alăturăm pe Vanghelie cu "românesc".
Don' primar a promis pentru frumosul eveniment mici, bere şi fotomodele (poate nu le ajunge carnea de mici, ştiu eu?).
Tare mi-e că fotomodelele vor defila în rosu, micii vor fi în sânge şi se va bea bere Redd's. Avem în fruntea Sectorului un fiu al Pirandei.

În aceeaşi ordine de idei, Crin Antonescu deja se vede în turul 2 de la prezidenţiale.
Nu, nu a băut gaz.
Motivele sunt simple. Fostul Ministru de la Tineret şi Sport a declarat azi că Băsescu şi Geoană seamănă (ca şi candidaţi evident), drept pentru care populaţia nu-i va vota pe amândoi în turul 2. În turul 2 nu îşi fac oamenii griji, doar au "focus-grupuri".
Am greşit, au băut gaz.

marți, 28 aprilie 2009

Ştiri î'neştire, ep. 4

Fraţilor, am avut dreptate.
Mai ţineţi minte când v-am zis că lui Bela îi e teamă că, dacă vin moldoveni de peste Prut în ţară, pierde pragul electoral?
Ei bine astăzi, episcopul Tokes (aliatul UDMR la europarlamentare) a declarat că există "un program guvernamental secret" de populare a regiunii secuieşti cu moldoveni de peste Prut, pentru a "dilua" concentraţia de unguri pe metru pătrat, lucru pe care l-a calificat drept "regretabil".
Tokes baci face două greşeli:
1. În primul rând, dacă e un program secret, cum de a aflat de el?
2. Ar trebui să nu se mai opună atât de vehement repatrierii românilor, pentru că există riscul ca, dacă vin şi ceva rakeţi, să se petreacă unele evenimente "regretabile".

În altă ordine de idei, Crin Antonescu, acest Don Quijote al politicii româneşti, şi-a ales consilierul pentru "lupta cu morile de vânt" de la prezidenţiale şi europarlamentare.
În rol de Sancho Panza va fi Petre Roman, fost premier şi lider PD.
Măi oameni buni, ceva nu e în regulă.
Să vedem dacă am înţeles corect: în încercarea de a-l învinge pe Băsescu şi partidul pe care îl conduce, Crin Antonescu se bazează pe Petre Roman, care, în perioada sa de glorie, îl avea consilier pe Băsescu. Mai bine declară forfait şi scuteşte ceva bani.
Crin Antonescu a declarat că la europarlamentare va activa ca locomotivă pentru partid.
Oare cum îşi închipuie că "trenuleţul" PNL-ist are vreo şansă în faţa vaporului prezidenţial?
Să votăm bine!

Dansez pentru cine?

În perioada post-decembristă, asupra teritoriului ţării noastre s-au abătut mai mulţi "cotropitori".

Voi enumera într-o ordine pur aleatoare (dată de mama): "Sclava Isaura", Floriiiiiiiiiiiiiin Călinescuuuuuuuuuuuuu, "Marimar", "Dallas", "Surprize Surprize" (după ăsta mă tot aşteptam ca din baie să apară mătuşa mea, stabilită de 10 ani în S.U.A.), Bingo-urile etcaetera.

De câţiva ani, în majoritatea zilelor de vineri, mama se uită la "Dansez pentru tine".

Vinerea trecută n-am avut ce face şi m-am uitat şi eu. Nu mă înţelegeţi greşit, de 8 sezoane încoace am mai prins vreo 2-3 ediţii.

Pentru cine nu ştie ideea (ruşine să vă fie), reamintesc pe scurt regulile: 8 perechi, formate din câte o "vedetă" şi un om "din popor" venit să-şi ajute vreo rudă, se întrec în paşi de dans, în sistem eliminatoriu. Avem şi un juriu format din specialişti şi Emilia Popescu (febleţea prezentatorului). Eliminarea se face în urma voturilor poporului (tre să îşi recupereze PROTV- ul cumva banii).

Să revenim la ediţia de vineri.
Condamnate la duel erau prechille formate din Kitty Cepraga (she's hot n.r.) şi un tip, pe de o parte şi Alin Oprea (Talisman % co.) şi o casnică bătută (sau nu) de un nene din Yemen, în colţul albastru.
Totul a decurs bine până a început jelotania, întreţinută din plin de prezentator şi Iulia Vântur (a.k.a. "Mireasa lui Frankenstein" după cum arată "stilată").
Cu chiu cu vai au început să danseze.
Măi fraţilor, dacă puneam un paraplegic să danseze salsa, tot dansa mai bine decât Alin Oprea. Omul lasă impresia că are încă 2 mâini în loc de picioare. În fine, au dansat jalnic, iar notele juriului au fost pe măsură.
Apoi a venit votul publicului: cu 67% se califică Tămâile.

Întrebare 1: la ce mai au juriu?
Întrebare 2: la ce mai dansează, dacă tot nu contează? (I rhyme therefore I am)

Ce am înţeles eu:
1) nu se dansează pentru note. Notele nu contează.
2) nu se dansează pentru rude. Şi prima echipă care a ieşit a primit ceva.

În concluzie, propun schimbarea numelui emisiunii în "Dansez pentru rating" sau "Trageţi hora, nu fiţi hoţi, să primim SMS toţi".

vineri, 24 aprilie 2009

Ştiri î'neştire, ep. 3

Ziua bună.

Fraţilor, e complicată rău problema. Nu vă faceţi griji, nu pentru noi, pentru membrii PD-L.
De ce? Simplu, există riscul ca la toamnă să nu ştie în ce alianţă sunt, dacă sunt.
Astfel, ieri, domnul Vasile Blaga a afirmat că lucrurile merg super în coaliţie şi în guvern. Atât de bine merg lucrurile, încât la şedinţe, membrii coaliţiei se deosebesc după numărul de trandafiri de la butonieră. Cuvintele pe care şi le adresează sunt dulci ca dulceaţa (de trandafiri, evident).
Extraordinar, spectaculos, dar nu prea e aşa.
Astăzi, liberalul Adrian Iorgulescu a declarat că mai mulţi membri PD-L, vor să refacă alianţa D.A. (sau nu).
Acuma, dacă stăm să ne gândim, e posibil. Poate democrat liberalii care nu sunt invitaţi la şedinţele coaliţiei nu au de unde să ştie cât de bine merge cu stânga şi vor să încerce cu dreapta (guvernarea, evident).
Pe de altă parte, PNL pregăteşte o moţiune de cenzură împreună cu UDMR (alţi frustraţi). Oare în ce limbă or să o scrie?
După cum vedeţi, the plot thickens. Să sperăm că se mai limpezesc ploile, respectiv alianţele, după alegerile prezidenţiale, când viitorul preşedinte o să le spună: Ce-aveţi mă, hă hă hă, găozarilor, de vă certaţi?

joi, 23 aprilie 2009

Ştiri î'neştire, ep. 2

Ziua bună.
Din lipsă de ocupaţie, am frunzărit şi astăzi web-ul şi iată ce am aflat:

1) Români, vi se pregăteşte ceva.
Vă mai amintiţi tentativele UDMR-ului de a obţine "autonomia regiunii secuieşti"?
Ei bine, din moment ce nu au reuşit să ne împuţineze, vor să nu ne lase să ne înmulţim.
Astfel, Marko Bela (singurul candidat la preşedinţia României care a ţinut discurs la alegeri în altă limbă) consideră simplificarea procedurii de obţinere a vizei pentru cetăţenii Republicii Moldova ca fiind "o măsură pripită şi populistă".
Hmmm, pripită nu ştiu dacă poate fi catalogată în contextul evenimentelor de acolo. Populistă era dacă venea înainte de alegerile legislative. Tare mi-e că îi e frică de faptul că, dacă mai vin români, pierde "pragul electoral".
Eu consider că ar trebui să se bucure că mai vin români, care să îi iubească la fel cum îi iubim şi noi.

2) Din Gândul aflăm că principalele partide parlamentare şi-au stabilit în mare măsură "eurosloganurile".
Să vedem la ce s-au oprit:
- PSD are de ales între 3 traduceri ale sloganului socialist european "people first": "oamenii pe primul loc", "oamenii înainte de toate" sau "importanţi sunteţi voi".
Primele 2 nu îmi prea plac, deoarece fac discriminări. Ultimul pare perfect, mai ales că este preferatul domnului Vanghelie. Acesta "şi-a informat colegii că el l-a testat deja, cu succes, în focus-grupuri". Mi se pare mie, sau asta nu sună a ceva ce ar spune Vanghelie? Sau "focus-grupurile" sunt "pe persoană fizică"?
- Sloganul PDL-ului mă lasă total în ceaţă. Vor defila cu "Europa ne ajută". Pe cine ajută? Pe catindaţii lor? Ori, dacă ajută ţara, nu era mai interesant să ne spuna ce vor face ei ca să ne ajute Europa? Aş fi preferat "vom muri cu Europa de gât dacă nu ajută România". Ei, ăsta da slogan.
- Liberalii încă nu s-au hotărât, dar au şi ei "focus-grupuri", aşa că nu ne facem griji.
- UDMR-iştii l-au atras pe episcopul Tokes pe listele lor, aşa că nu mai contează ce mai spun, că oricum nu va fi pe limba noastră, sau despre noi.
Tare mi-e că la alegeri o să folosesc sloganul "Cu telecomanda-n mână, stau întins pe canapea". Părerea mea.

miercuri, 22 aprilie 2009

Ştiri î'neştire

Am găsit o alternativă la serialele de comedie. M-am decis să citesc presa în fiecare dimineaţă. Nimic nu mă face să râd mai tare decât ultimele noutăţi de pe "scena politică".
Să vă dau două exemple:
1. Becali s-a hotărât să catindeze pe listele PRM pentru europarlamentare.
Hotărârea lui m-a convins de 2 lucruri:
a) într-adevăr trebuie să fii sărit de pe fix ca să candidezi pentru PRM
b) Becali este într-adevăr creştin. El nu numai că îl iartă pe Vadim pentru "drăgălăşeniile" pe care acesta i le-a adresat în trecut (când se băteau pe postul de extremist şef), dar i se alătură "Tribunului" în lupta contra "hahalerelor, curvelor şi ăleia proastă ca tat-su".
Dumnezeu să ne ajute.

2. Cei care sperau să vadă trupa Depeche Mode în mai pot să-şi pună pofta-n cui.
Motivele sunt simple:
a) Vanghelie nu cunoaşte trupa asta. Ştiu că sunteţi şocaţi, dar aşa este. Există ceva ce Vanghelie nu cunoaşte. Mai mult, el este convins că ceea ce nu cunoaşte îi poate face rău. Citez: "şi aşa ăştia care îi ascultă pe ăştia nu votează cu noi". Gura manelistului adevăr grăieşte.
b) Alternativa la Depeche Mode nu s-a lăsat mult aşteptată. Bucureştenilor li se pregătesc....mici şi bere. Asta da veste. Nu putem decât să sperăm că de data asta o să le ajungă micii, că altfel iar trece Becali şi "le face cinste" flămânzilor alegători şi ne trezim cu "Secţia Psihiatrie" la putere.

marți, 21 aprilie 2009

Obiceiuri pascale

Măi oameni buni trecu şi Paştele.

Dacă mai zice cineva că România e lovită de criza economică, înseamnă că ori nu e sănătos, ori nu a fost în oraş la cumpărături.

Prima oară am fost joi la "market". Vina mea a fost ca am mers în prime-time, adică pe la 16.30. După ce cu chiu cu vai am localizat un cărucior liber (asta pentru că avea o roată lipsă şi mânerul rupt) am intrat plin de curaj şi de bonuri de masă în magazin. Înăuntru era mai multă lume decât la Revoluţie şi mult mai nervoasă.

Primul popas l-am făcut la "lactate", dar fără prea mult succes. Motivul eşecului l-a constituit o bătrânică, care părea foarte de treabă, ce blocase galantarul cu căruciorul şi cântărea din priviri două borcane de iaurt. Timid, am încercat să-i împing un pic căruciorul, mânat fiind de dorinţa de a lua lapte. Acest lucru se pare că a deranjat-o un pic pe drăguţa mamaie, care mi-a propus în schimbul deplasării căruciorului o poşetă în cap. Politicos, am refuzat şi am plecat în grabă înspre "carne". Măi fraţilor, cred că nici un roi de lăcuste nu putea să lase galantarele atât de goale. Bine, nu erau chiar goale. Într-un colţ mai era o caserolă cu picioare de porc, care devenise deja obiectul unei dispute între un pensionar înfometat şi un "nesimţit impertinent şi dracu să te ia cu mă-ta". Pensionarul a avut câştig de cauză, fiind ajutat de bastonul din dotare.

Am zis că şi aşa carnea face rău şi mi-am propus un festin vegetarian. Iar n-am avut noroc. Singurele variante disponibile erau o pungă de curmale desfăcută şi nişte portocale verzi.

Până la urmă am reuşit să cumpăr un burete de vase şi un mop "la ofertă".

Oricum, din presă am aflat că nu sunt singurul care nu a reuşit să găsească mâncare de sărbători.

Să nu vă prind sâmbăta viitoare în market. Am un cărucior tunat, doar se apropie Crăciunul, nu?

miercuri, 15 aprilie 2009

Politica si politicienii

V-aţi întrebat vreodată cine sunt oamenii care o duc mult mai rău decât noi? Ştiţi voi, oamenii aceia pe care îi menţionau mamele voastre când refuzaţi mâncarea?

Nu? Foarte urât din partea voastră. Eu mi-am pus întrebarea şi după îndelungi studii şi câteva beri la dugheana din colţ (împreună cu nea Costache, fost peşte, actual vânzător de lozuri), am ajuns la concluzia că politicienii sunt cei mai nefericiţi dintre oameni.

Să vă explic...

După cum ştiţi, politica este unul din domeniile la care se pricepe toată lumea. Asta face munca politicienilor foarte grea. Vă daţi seama câţi CTC-işti se uită peste umărul lor cu o sprânceană uşor ridicată?

Apoi, din moment ce majoritatea se strâng în grupuri organizate, pe care ei le numesc partide, bănuiesc că este şi o meserie periculoasă. Păi şi cum să nu fie când toată lumea te cunoaşte, toată lumea îşi pune în tine speranţele când te votează şi îşi bagă când începi "lucrul"?

O să spuneţi că nu toţi sunt cunoscuţi. Greşit, fiecare e cunoscut prin ceva. De exemplu: acum câţiva ani, când s-a votat schimbarea modificării Constituţiei (cu majoritate clară şi câte 3 ţigani în cabine), am participat la un sondaj de opinie care dorea să afle câtă încredere are lumea în politicieni. Ca orice om orientat am mers la bodega din sat, deoarece acolo se simte mai bine "pulsul" naţiunii. Am găsit un grup de alegători care au declarat că se duc să îl voteze pe Iliescu pentru că a făcut multe bune. Le-am zis că e un referendum pentru Constituţie. Nu ştiau cine e asta, aşa că au continuat să bea. Am încercat totuşi să-i întreb despre "figurile locale". Spre marea mea surprindere îi cunoşteau mult mai bine decât îşi ştiau numele. Bine, nu ştiau ce au făcut pentru urbe, dar aveau încredere în ei, mai ales în "Traian ăla cu Mercedesul alb, care mi-a împrumutat 1 milion". Încurajat de acest prim succes, am purces spre secţia de votare, unde, după ce i-am spus preşedintelui că sunt "de la judeţ" şi sunt venit să îl verific, am primit şi o cafea şi asigurările că "toate merge bine, suntem în grafic. Merge şi un coniac?". Într-adevăr, toate mergeau bine, lumea ştia ce să voteze, iar pentru cei care nu ştiau, se găseau bilete deja completate. Să mai spui că nu ofereau servicii complete.
Am întâlnit o băbuţă pe care am întrebat-o câtă încredere are în preşedintele ţării. Avea foarte puţină, pentru că băiatul ei nu avea servici, dar avea în schimb 10 copii. De aici mi-am dat seama cât de greu e să fii preşedinte. Ce să îi dai omului ăluia ca să fie bine, un loc de muncă, sau o cutie de prezervative?

duminică, 12 aprilie 2009

Calu'

Cica Ion si Vasile locuiau intr-un varf de deal si nu coborasera niciodata la oras, li se parea asa... fantezist, cam cum ni s-ar parea noua daca ne-ar intra salariul pe card cu doua zile mai devreme.
Intr-o zi Ion vine foarte tarziu acasa si Vasile il intreaba ingrijorat:
- Da de unde vii, ma Ioane, ca am fost tare ingrijorat.
- Ba Vasile, am fo la oras, ba.
- Hai ba, fenomenal, si cum a fo ma acolo?
- Fenomenal, ma, case multe, oameni multi si m-am dus si la gradina zoologica.
- Ce e, ba, aia?
- Bai Vasile, deci acolo sunt animale multe la un loc, si nemaipomenite, de n-ai vazut asa ceva.
- De care, ma?
- Ma, deci am vazut acolo o zebra.
- Ba, ma lasi, ce e ma aia, cum arata zebra asta?
- Ba Vasile, cum sa-ti explic eu... ba, tu stii calul lu Ilie, de peste deal?
- Da ma, cum sa nu-l stiu... ce-i cu el?
- Ba, deci zebra asta seama exact, ba, da exact la fel, numa ca are o dunga alba, una neagra, una alba, una neagra si tot asa, de sus in jos.
- Fenomenal, ba, si ce-ai mai vazut?
- Ba, am vazut o girafa.
- Hai, ma, aia cum e?
- Ba Vasile... cum naiba sa-ti explic ca sa intelegi... ba, tu stii calul lu Ilie, de peste deal?
- Hai ma, ce-ai, normal ca il stiu, cum naiba.
- Ba, deci girafa este exact, da exact la fel, ba, cu calul lu Ilie, numai ca are un gat lung, lung, asa.
- Hai, ma, nu-mi vine sa cred, si altceva ai mai vazut?
- Da, ba, am mai vazut un crocodil.
- E, flori, ce mai e ba si asta?
- Ba Vasile, cum naiba sa-ti explic eu, ma. Ba, tu stii calul lui Ilie, de peste deal?
- Hai ba, esti culmea, cum naiba sa nu-l stiu, ma, il stiu.
- Ba, deci crocodilul este total, da total diferit.

vineri, 10 aprilie 2009

Cum s-a întâlnit Alina cu Dumnezeu


      Deci azi despre Alina, dar o să fie doar un demo, pentru că nu am apucat să dorm la serviciu şi mi-e foarte somn.
      Alina (pe care-o mai cheamă şi Maria) visează numai prăpăstii. Dacă se concentrează, poate să-ţi spună foarte în detaliu despre cum va fi apocalipsa. Teoretic, ar trebui să o plăteşti ca să fii prieten cu ea, pentru că Alina are (tot teoretic) şi cheia izbăvirii noastre.
      Ei, da, într-o zi, în timp ce îşi făcea siesta, Dumnezeu s-a uitat din întâmplare către Pământ, s-a scărpinat în barbă, şi a zis: "Bă, în mare milostenia mea, ia hai să le mai dau la jenanţii ăştia o şansă. În definitiv, au facut un pustiu de bine şi mi l-au trimis pe fii'meo să-mi ţină de urât, abea am avut cu cine să fac mai o tablă, mai o miuţă. Că pă tăntăvanu ălălalt l-am trimis acu 2000 de ani să ia două peturi de bere, şi după ce că s-a pogorât peste biata Maria dă spiritual ce e, nici n-a mai vrut să se întoarcă. A rămas cică să facă reconstituirea, să vadă unde-a greşit."
      Şi tot blagoslovind el de toţi sfinţii, şi-a pus cuşma pe-o ureche şi a pornit, deci, ca să ne mai dea o şansă. Şi cum a ajuns pe deasupra României, în loc să facă dreapta (sau stânga) spre America, s-a fâstâcit şi a ajuns în Piteşti. Aici a dat peste Alina Maria, care dormea, pentru că se stie, studentele la Litere merg ziua la cursuri, iar noaptea dorm. Şi s-a băgat Dumnezeu în visul ei, că i-a fost milă să o trezească, şi i-a dat o cheie, spunând: "Ia cheia asta de la mine, copilă, şi cu ea ai să salvezi omenirea atunci când va să vie sfârşitul lumii. Dar ţine seama, dacă vei spune la cineva despre cheia asta, totul va fi pierdut şi veţi pieri cu toţii când va fi vremea."
      A doua zi, Alina s-a întâlnit cu mine şi mi-a povestit visul.