marți, 4 octombrie 2011

M.D.

Am venit sa lucrez la firma ei pe 1 august, cu promisiunea ca din septembrie am carte de munca.
Am avut carte de munca din noiembrie, pe 4 ore, eu stau 10.
Nu m-am ridicat niciodata sa plec la ora 5 fix. Nu am cerut niciodata bani in plus.
Cand am lucrat in weekend si nu mi-a dat bani nu am cerut.
Cand am avut o problema si am avut nevoie de cateva zile mi-a spus cat de rau ii pare, ca ma ajuta, imi da în avans din salariu, sa merg sa rezolv. Nu mi-a dat nici bani inainte de data de salariu, dar nici timp sa imi rezolv ce aveam nevoie... ce sa faca ea daca e de lucru! Nu poti decat sa te bucuri cand este de lucru.
Sa nu plec din oras, cum imi pusesem problema, ca ea e insarcinata si nu poate sa vina din Constanta sa gaseasca pe altcineva acum, are incredere in mine, sa raman. Am ramas.
Dupa un an mi-a dat si o saptamana de concediu. Intreaga! In care m-a sunat sa lucrez ceva. Cand i-am cerut bani pe o saptamana inainte de concediu a fost foarte mirata, a fost de la sine înţeles că mi-a făcut o favoare sa mi-i dea.
Lunea trecuta mi-a murit cineva apropiat. Miercuri m-am dus de la 7 la serviciu sa termin treaba, sa pot pleca la 1, sa ajut si eu cu ceva inainte de inmormantare, cum pare a fi normal.
Vineri m-am intors la serviciu înainte de ora 8 dimineata. Sambata si duminica am lucrat sa termin ce trebuia terminat pana luni.
Luni mi-a explicat ca a omis sa-mi dea salariul vineri. Ce pot sa spun, observasem.
Luni la 5 mi-a trimis in sfarsit salariul, mai putin cu 50 de lei.
"De ce?", "A trebuit sa muncesc eu mai mult, mi s-au decalat niste comenzi din cauza ta. Stiu ca ai lucrat si in weekend, dar am avut intarzieri", "Dar am avut un necaz, nu mi-am luat liber sa ma distrez!", "Da, dar de ce ai plecat de miercuri? Nu puteai sa te duci joi la inmormantare?".
Aici i-am spus la revedere si i-am inchis.
De dimineata a venit cineva din partea ei sa ii predau cheile de la birou. Sa merg sa lucrez unde mi se permite sa inchid telefonul sefului.