vineri, 12 februarie 2010

O societate bolnavă

Zilele trecute stăteam. În jur plutea o stare de împăcare şi o linişte conspirativă. Am realizat dintr-o dată că asta e vocaţia tuturor. Pentru că nu stăteam orişicum. Stăteam şi aşteptam să intru undeva. Asta mi se pare cea mai perversă modalitate de a pierde timpul. Din cauză că se justifică. Adică aştepţi să-ţi vină rândul să intri la dentist, să zicem. E o treabă serioasă, trebuie să iţi rezolvi problemele de dantură.
Stai pe scaun şi te uiţi în gol, sau la televizorul acela pus intenţionat pentru că oamenii, atât cei programaţi, cât şi cei care te cheamă la o anumită oră, ştiu cât de perfect improbabil este să intri chiar atunci când s-a stabilit.
Stai acolo cu expresia că dacă ar fi după tine ai prefera să fii la serviciu, să găteşti trei feluri complicate de mâncare şi să ai grijă de câţiva draci de copii, ori să baţi cel puţin covoarele la -10 grade. Dar universul te obligă ca tu să stai degeaba acolo şi să te iroseşti.
Minciuni sfruntate. Toată lumea ştie că la dentist e singurul loc unde nu poţi fi tras la răspundere că stai. Dar nimeni nu spune nimic. E o conspiraţie monstruoasă şi tacită. Pe motivul „că la mine e ceva complicat, o să mă ţină foarte mult şi nu are sens să aşteptaţi după mine”, uneori se întâmplă chiar să îi dai voie celui care e după tine să intre înainte, numai ca să prinzi ultimele 15 minute din Esmeralda.
Trăim intr-o societate alcătuită din veritabili pierde-vară şi din indivizi care ar spune orice că sa se degreveze de responsabilităţi. Mi-e mie jenă.
Am uitat. Eu stăteam să intru la masaj. Am nişte probleme groaznice cu spatele…

7 comentarii:

  1. Timpul care bate la uşă şi ne slipocesc ochii ăia mici şi căprui când suntem imediat după cealaltă uşă. Şi eu am probleme cu spatele, ca urmare am fost la masaj acum câteva săptămâni şi mă ustură întruna coloana. Nu intru în detalii medicale, coada şi turma oilor puse, înşiruite la cozi uriaşe, codiţe de oameni golaşi sau confuzi ne atrage în ea. Coada este o proconvenţie a sistemului nostru de suportabilitate sau de ...disperare.
    Suntem programaţi biologic şi psihologic să ne vină rândul mereu după alţii. Să stăm profetici la coadă. Să ne cufundăm în cozi uriaşe, să ne iubim în cozi uriaşe.
    Să muncim în cozi uriaşe.
    Să suferim în cozi uriaşe.
    Să ne pierdem identităţile(o, da) în cozi uriaşe.
    Să ne luptăm în şi (paradoxal) în cozi uriaşe.
    Să muncim, să iubim, să mâncăm , să ne vindecăm, să râdem, să ne bucurăm, exaltăm, certăm, creăm, dansăm, murim...(o, da) în cozi.
    În cozi uriaşe.
    Mea culpa pentru divagare. (Azi mă simt o mare coadă uriaşă)
    pupic

    RăspundețiȘtergere
  2. Flavia, esti din ce in ce mai optimista. Dar sa stii ca nu ajunge o singura sedintsa si e si normal sa te doara diferite alea dupa masaj.
    Coada aia uriasa poate te vasleste si spre Libraria Mea azi la 7, ia vezi...

    RăspundețiȘtergere
  3. cozile sunt bune când au covrigi în ele, de preferinţă cu mac, că mie ăia îmi plac.
    îmi plac şi codiţele şcolăriţelor obraznice şi îmi place ceaiul de coda şoricelului (nu, ăsta nu îmi place, dar am zis aşa, să mă aflu în treabă!)
    îmi place să las lucrurile în coadă de peşte şi peştelui să îi dau drumul pe argeş în jos să îl prindă pescarii la podul viilor şi să îl ducă acasă la nevastă sau la amantă şi să le zică duios: "uite, fă, ce am prins eu astăzi!"
    îmi place să mă uit lung după coada cometei chiar dacă ştiu că mai sunt cincezeci de ani până vine următoare, dar eu nu mă grăbesc. stau şi aştept. cine mă trage la răspundere?
    nu îmi place când mă calcă cineva pe coadă şi nici când îşi bagă dracul coada. atunci îmi pun coada la spinare şi îmi văd de ale mele.
    îmi place cum se aştern cuvintele tale, ca o coadă de şarpe ispititor, ce te îndeamnă să cazi întru totul în păcatul admiraţiei.
    mă aşez la coada cititorilor tăi şi stau.
    cei de sus şi nevăzuţi să mă tragă la răspundere. dar nu azi, nu acum. mai târziu, că este vreme.
    p.s. sper să ne vedem cu diseară.
    cu drag, ioana.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu cumva durerea de spate te-a facut sa vezi totul in gri?

    RăspundețiȘtergere
  5. Bag sama că nu doar stăteai, ci şi cujetai! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. La naiba, io cunosc prea multi omi ce-s dependenti de munca si de "organizarea judicioasa si eficienta a timpului" orice o fi insemnand aia.
    Mie imi pare ca multi ar trebui sa invete sa mai si stea, asa ... degeaba (bine, nu la cozi, la cozi ar trebui sa stam doar cand ii musai, ma gandesc, chin asa mare ca statul la cozi, mai rar)

    RăspundețiȘtergere
  7. Remus, frumos "poem in proza", multumesc... enorm :P
    denisia, era o gluma, desi spatele chiar ma doare...
    Shelevece, mama, asta am cugetat mai apoi, atunci eram doar in letargie :D
    Florin, practic nu stai la coada pentru ca shezi pe scaune... gen cum stai la birou, numai ca acolo trebuie sa te si prefaci ca muncesti. Cat despre "stat", mie imi spunea mama: "mai sterge si tu praful cat iei o pauza".

    RăspundețiȘtergere