Degeaba

Muscam din toti mortii si parintii, nu ne mai apara nimeni, nici macar.

M.D.

Am venit sa lucrez la firma ei pe 1 august, cu promisiunea ca din septembrie am carte de munca.

Am avut carte de munca din noiembrie, pe 4 ore, eu stau 10.

Nu m-am ridicat niciodata sa plec la ora 5 fix. Nu am cerut niciodata bani in plus.

Cand am lucrat in weekend si nu mi-a dat bani nu am cerut.

Cand am avut o problema si am avut nevoie de cateva zile mi-a spus cat de rau ii pare, ca ma ajuta, imi da în avans din salariu, sa merg sa rezolv. Nu mi-a dat nici bani inainte de data de salariu, dar nici timp sa imi rezolv ce aveam nevoie... ce sa faca ea daca e de lucru! Nu poti decat sa te bucuri cand este de lucru.

Sa nu plec din oras, cum imi pusesem problema, ca ea e insarcinata si nu poate sa vina din Constanta sa gaseasca pe altcineva acum, are incredere in mine, sa raman. Am ramas.

Dupa un an mi-a dat si o saptamana de concediu. Intreaga! In care m-a sunat sa lucrez ceva. Cand i-am cerut bani pe o saptamana inainte de concediu a fost foarte mirata, a fost de la sine înţeles că mi-a făcut o favoare sa mi-i dea.

Lunea trecuta mi-a murit cineva apropiat. Miercuri m-am dus de la 7 la serviciu sa termin treaba, sa pot pleca la 1, sa ajut si eu cu ceva inainte de inmormantare, cum pare a fi normal.

Vineri m-am intors la serviciu înainte de ora 8 dimineata. Sambata si duminica am lucrat sa termin ce trebuia terminat pana luni.

Luni mi-a explicat ca a omis sa-mi dea salariul vineri. Ce pot sa spun, observasem.

Luni la 5 mi-a trimis in sfarsit salariul, mai putin cu 50 de lei.

"De ce?", "A trebuit sa muncesc eu mai mult, mi s-au decalat niste comenzi din cauza ta. Stiu ca ai lucrat si in weekend, dar am avut intarzieri", "Dar am avut un necaz, nu mi-am luat liber sa ma distrez!", "Da, dar de ce ai plecat de miercuri? Nu puteai sa te duci joi la inmormantare?".

Aici i-am spus la revedere si i-am inchis.

De dimineata a venit cineva din partea ei sa ii predau cheile de la birou. Sa merg sa lucrez unde mi se permite sa inchid telefonul sefului.

Azi nu pot să sufăr, chiar urăsc

Femeile care îşi curăţă unghiile în public;
Oamenii care nu pot sta locului câteva minute fără să scoată şi să bage în mod repetat mobilul, să se scarpine în nas, pe gât, în ureche, în ochi, să-şi aranjeze ceasul, inelele, sutienul, după caz "pantalonii" şi să se închine strâmb şi repezit de 10 ori în dreptul unei biserici;
Oamenii care au câini urâţi şi maidanezi şi se plimbă cu ei pe stradă;
Pescăruşii într-un oraş aflat la 350 de km depărtare de mare, care ţipă de foame;
Ciorile.

Vineri 3

„Am fost poate singurul poet prezent acolo”, mărturiseşte pe blogul personal un jurnalist, din câte am înţeles, din presa locală; pe de o parte îi dau dreptate, dacă nici noi pe noi nu ne scoatem în faţă, nu ne periem umerii... mă gândesc că iţi trebuie totuşi şi puţină subtilitate. Până la urmă fiecare e singurul prezent pe stradă cu gândurile originale pe care le are în căpăţână.

Mut pe site în panoul de control să mai corectez ceva, iau articol la întâmplare, găsesc iarăşi ghilimele în engleză-frază-punct-ghilimele în română-virgulă, nu rezist, schimb pe documentul pe care îl am de tradus, “Actuator mounting pads”, o să am o zi foarte proastă. 

Vecinul de deasupra ascultă pentru a zecea oară the lion sleeps tonight şi un cântec remixat cu o pupăză. Bănuiesc că şi copilului care face încontinuu de vreo oră HUUUUAAAA, UHĂĂĂĂUUUUUU, AAAAAAAAAAAAHÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎAAAA i se pare la fel de stupid şi ar vrea să se facă mare odată şi să fugă în lume.

Schimb la teste rutiere, pagină rămasă deschisă de ieri. Nu reuşesc să blochez întâmplările cu care am început ziua: „Domnişoară uite nu aveţi o ştampilă aici, nu pot să vă primesc la examen" (Mă uit în pahar, e pe jumătate gol) „Da de ce domnule, da de ce? Prima dată cum m-aţi primit?”, „N-ai tu treabă, instructorul ştia că trebuie ştampilă aici”. „Bună ziua, vă mai amintiţi de mine?”, ultima oară când m-am văzut cu instructorul era tot cald şi soare, anul trecut. „Păi abia acum au observat că nu e ştampilă?”, tac. 21 de puncte, bine că nu am probleme cu inima. „Care este rolul catalizatorului?”, cilindri, carburant, poluare, filtrare, evacuare, îmi vine să plâng, din oceanul pacific a ieşit un peşte mic. „Examenul s-a încheiat, aţi fost declarat respins”.

Bobiţă latră încontinuu la tufişul din faţa geamului. Nu îl doare pe el că aici lucrez eu. În curând trebuie să apară şi Maria cu tatăl ei, de la grădi. Maria o să se aşeze pe jos şi o să mai ceară încă ţinţi minute. O să urmeze o ceartă de 10 minute, tot în faţa geamului, tata lu’ Maria nu reuşeşte să o convingă niciodată pe domnişoara lui să renunţe la cele cinci minute. Căldură mare, cap greu, nod în gât. E abia 11.

Azi nu pot să sufăr 2

Femeile care-şi lasă copii să plângă fără să încerce măcar să-i împace;

Vânzătorii care se uită lung la tine şi nu te salută când ajungi în faţa lor. Şi care nu zâmbesc;

Şefii care se odihnesc când doresc ei, marţea la 12, iar eu nu;

Oamenii care nu înţeleg că după un semn de punctuaţie se lasă spaţiu, iar înaintea unui semn de punctuaţie nu;

Oamenii care lucrează în mai multe părţi şi fac treaba de mântuială;

Pisica mea care nu mai naşte odată pe Scorţişoară, pisoiul meu;

Geamurile închise;

Visele neclare;
Femeile.


A fost odată ca niciodată şi Azi nu pot să sufăr (1)

O bătălie se duce

Între mine şi cozonacel. Da, am un cozonacel care stă pe masă obraznic şi pufos, după cum pot să constat din pipăit. Este aproape obscen. Bătălia rezultă din aia că nu vreau să mănânc cozonăcelul şi nici măcar din el. Azi dimineaţă am hotărât că nu mai mănânc. Oricum, nimic din ce ajută să mă îngraş. Bineînţeles că dacă nu ar fi, nu mi-aş dori un cozonăcel, dar el mi-a fost trimis dinadins parcă şi mă sfidează cu nucile şi stafida lui. Duminică îl duc mamei lui Dan, dar până atunci trebuie să stau să mă uit la el o săptămână fără să fac nimic necugetat. Aş puta să îl pitesc, dar o dată că aş şti unde l-am pitit, iar apoi că atunci când mă gândesc la o felie de cozonăcel cu puţină îngheţată cu... cu... mmm, de... de vanilie cu rom şi şi şi... mmm... şi piersici... Deci o să vă ţin la curent.

pâine cu unt

Nu poţi să fii politicos cu toată lumea, trebuie să mai ai şi prieteni.

dap

dap dap dap