vineri, 9 octombrie 2009

Dirijor, mai adă o halbă

      Când mai apuc să citesc pe la Arhi&comp despre cât de cretini sunt românii, am tendinţa să strâmb din nas; nu înţeleg de ce este nevoie să ne uităm musai în grădina altuia şi să ne plângem de nesimţirea lui în loc să ne vedem de treabă, oricum nu am reuşi să îl educăm.
      Băi, dar am greşit grav. Dacă nu eşti la rândul tău un mare nesimţit, nu ai cum să ignori. Românul este animalul lipsit de cel mai elementar bun simţ şi acest lucru ar trebui să-i stea scris în frunte. Îmi trecuse revolta, dar mi-am revenit când am citit la Raluca despre publicul select de la Filarmonică.
      Filarmonica din Piteşti are concerte superbe, atât sub bagheta dirijorului Tiberiu Oprea, cât şi sub cea a lui Alexandru Ganea. Cel puţin aseară, când s-a interpretat Beethoven, Concertul pentru vioară în Re major şi Simfonia nr. 1, vorba Ralucăi, am simţit că vreau să zbor.
N-am zburat, pentru că românul NU este nici pe departe o companie selectă, nici măcar plăcută şi cu atât mai puţin un om cu vreo infimă umbră de respect pentru cel de lângă el.
      Poate am fost eu mai obosită decât de obicei şi mi-a fost imposibil să mai ignor publicul, insă fără mari eforturi observi oricând că spectatorii au spectacolul lor separat. Din partea mea omul poate să fie oricât de nesimţit vrea, fac tot posibilul să îl evit şi să-l las în legea lui. Dar când te aduni de bunăvoie la un eveniment la care treaba ta principală este să nu te manifeşti, faci, băi frate, tot posibilul să te abţii, măcar de jenă atunci când vezi că restul stau liniştiţi. Asta e o utopie. Dacă tuşeşte unul, imediat îi dau replica douăzeci, că o fi liber la tuşit, ori din spirit de solidaritate; dacă bate unul tactul cu pantoful, jumate din sală îi ţine isonul, fiecare după capul lui. Acestea nu mai sunt demult întâmplări întâmplătoare, au devenit obisnuinţe şi, din contră, anormalilor li s-ar părea anormal să fie linişte deplină în timpul unui spectacol, să nu se foiască, sughită, bâţâie, ori să-şi dreagă vocea.
      Aseară, în spatele meu două cucoane îsi făceau aer cu programul; ar fi fost ok dacă nu aveau câte o tonă de zdrăngănele la mână. M-am uitat urât, nu le-am impresionat. Un "domn" a venit cu o plasă. De nailon! La Filarmonică. Şi o fâşâia, normal, că nu avea stare, cretinul. Lângă el era un scaun liber, dar al dracu dacă a lăsat-o din mână sau dacă l-au deranjat zgomotele. Iarăşi în spate, mai la stânga, alt nene era permanent entuziasmat, musai să îi spună amicului cât de fenomenală e orchestra, solistul, dirijorul, Beethoven şi trei vrăbii pe o sârmă. În rest se agitau programe, copiii mâncau bomboane şi pe ici pe colo se discuta cu voce joasă, ca să nu deranjeze.
      Pe rândul din faţă, două scaune mai încolo, un animal de cucoană care m-a scos din răbdări mai rău decât oricine altcineva vreodată. A început cu o tuse uşoară cu care a considerat de cuviinţă să ne bucure la fiecare 2-3 minute, din ce în ce mai zgomotos. Nu că să te abţii, nu că să ieşi afară, ce dracu spun eu aici, chiar cred că o deranja orchestra. N-a fost capăt de lume, mai erau vreo doi ca ea. Între timp se scarpină în cap. Încerci să nu dai atenţie la astfel de lucruri când te lauzi ca mine că îţi vezi de treabă. Când a început să se scarpine în ureche, am zis că mi se pare. Prima dată. Că eu nu văd bine. După câteva reprize m-am convins că nu visez. Treacă-meargă scărpinatul în păr, alternat cu cel în ureche şi asezonat cu tusea expectorantă. Dar când o vezi cum începe să se scobească în nas, îţi vine să-i dai în cap. Nu-i dai, cum dracu să-i dai şi tocmai de-aia ea se scobeşte în continuare. În nas. Şi în ureche şi iarăşi mai tuseşte. Alea din spate zdrăngăneau brăţările ca să-şi facă aeriseală, ăla în stânga fâşâia sacoşa, vaca din faţă începuse să se caute în geantă. Discret pe naiba, trea' să se audă că ea are fermoare. Am menţionat că stăteam pe al doilea rând? Adică ea era în primul rând, la câţiva metri de orchestră?
      N-a mai făcut nimic în afară de astea pe care le făcea tot timpul, decât într-un singur moment a început să dea din cap oligofrenic, în stânga şi-n dreapta, dar apoi a fost nevoie să-şi dreagă vocea şi a pierdut ritmul, pesemne. Vrăjit de muzică? Înmărmurit de plăcere? Pentru românul nesimţit astea-s tâmpenii.
      Nu mai ştiu cât a durat prima parte. Deşi oamenii ăia cântau divin la viorile lor şi la toate câte mai erau, nu nu-mi doream decât să se termine să mă car de-acolo. Nu m-am cărat, ocazie cu care am văzut că în pauză nu a mai avut nevoie să tuşească. Şi femeia nu era o handicapată, doamne fereşte. Era ceea ce numim noi, fraierii, un om normal, o femeie matură căreia i-ai datora respect. Şi ca ea sunt mai mult de jumate din oamenii lângă care ar trebui să te bucuri de un concert simfonic. Retardaţi.
      Îmi pare rău Raluca, nu le place Filarmonica, nici ăstora de-aici de la noi, nici altora, le place să plece de-acasă. La piaţă, la mici cu bere sau la Filarmonică, tot aia. Au avut nevoie de doi ani să înveţe să-şi închidă mobilele. Un sfert din sala aceea, da, este compania cea mai selectă. Ce e mai plăcut decât să suferi într-o companie selectă.

27 de comentarii:

  1. deci noi nu o sa mergem impreuna la opera :))
    intre noi fie vorba, si eu tusesc la opera sau opereta sau orice alta manifestatie de genul acesta...mi se irita gatul de la mirosul acela de pudra si praf de scena :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. bine, bre, dar la filarmonica nu e praf de pudra.
    nu-i nimic, evitam opera. si opereta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai bine s-ar da cateva beri inainte sa intre lumea. Nu de alta, dar macar ar sta mai linistita. Parol (hac)

    RăspundețiȘtergere
  4. Din păcate, ai dreptate. La Filarmonică se presupene că merge la creme de la creme,ca nu oricui îi place să asculte Gershwin în loc de Guţă. Şi totuşi... merg acolo cu hibele de-acasă şi de pe stradă, desacralizând lăcaşul... Sunt curioasă cum fac la un concert de manele!
    La chestia cu tusea, n-ai ce să-i faci. Au studiat-o şi sociologii. Se pare că e un fenomen de contagiune psihică. Începe unul să tuşească, se trezesc şi ceilalţi s-o facă, deşi înainte de asta nu simţeau nevoia. Se întâmplă şi la case mai mari... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. mai bine s-ar face un control psihologic inainte sa intre lumea. oricum, ideea cu berea e buna, sau ceva tranchilizante.
    io una stiu ca nu-s la creme de la creme, sunt doar capabila sa stau locului chiar daca nu imi place ce aud. e un minim respect in primul rand fata de orchestra.
    cat priveste tusea nu te acuza nimeni, e normal, dar e o solutie simpla, IESI AFARA, mai bine deranjezi 1 minut cat iesi decat o jumate de ora tusesind incontinuu.
    a tusit aia de toti banii pe care i-a dat pe bilet.

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca ai observat toate astea din randul doi e grav. Iti dai seama cate ai fiavut de suportt daca erai mai in spate?

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca era mai in spate observa toate manifestarile publicului, dar le pierdea pe ale orchestrei.

    RăspundețiȘtergere
  8. da, n-ar fi fost rau sa stau in spate, macar m-as fi concentrat cum trebuie pe o singura chestie.

    RăspundețiȘtergere
  9. N-am mai citit de mult ceva atat de trist. Ce oameni... Ce ROMANIE! Pffuu.. mi-e scarba!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mai zi-le ceva daca mai poti, tot ei te acuza de "discriminare" sau "intoleranta", ca deh!, ce vina are el ca a venit din Carrefour cu 3 chiuloti la promotie intr-o sacosa de nailon?!
    Ar trebui sa se faca, la intrare, o chestie gen confiscat telefoane mobile, legat mainile, pus calus la gura si baga taica auditie la urechi, ca de aia mergi intr-o sala de auditionat. Cam drastic, dar macar ar fi o experienta inedita, s-ar simti omul ca ostatic la talibani si totusi cu urehcile incantate de muzica, si nu de poluare fonica >:)

    RăspundețiȘtergere
  11. ioana, eu n-am avut ghinionul tau de a sta langa o tanti fistichie. Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca m-au deranjat celelalte: telefoane, tuse, vorbit in soapta... Colac peste pupaza, a fost frumos!

    RăspundețiȘtergere
  12. Nuș de ce dar mi-am adus aminte de colegul meu din facultate care venea la cursuri cu sarmale la borcan. Evident, în timpul orei îl apuca foamea și zdrăngănea cu furculița în borcan spre deliciul sălii. Nu mai zic de mirosul acela de sarmale. Smashing! În fine. Eu aș propune înființarea unui grup de paramedici ai Filarmonicii. Domnul tușește, pac, vine paramedicul îi un sirogal, un septolet. Doamna are mâncărimi pe creștet, repede vine paramedicul îi dă cu deratizant. Domul are o pungă, foșnește, e nervos. Vine para, îi dă un calmant, eventual injectabil. Pentru cazuri în grup, paramedicii pot instaura starea de carantină în sectorul afectat. Audiție plăcută!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cristian, te angajam Solutionator Sef Filarmonic al Problemelor cu Publicul (SESEFEPEPE). Si eu care credeam ca nu mai sunt sperante. Buna treaba cu sarmalele. Desi n-are legatura, eu la camin aveam o colega care venea de acasa cu oua prajite in borcan si le manca la o saptamana. Dilicios.
    Raluca, a fost, maica, foarte frumos, dar putea fi si placut.

    RăspundețiȘtergere
  14. Măi, m-ați omorât cu mâncarea aia la borcan. MAi bine faceți naibii niște sendvișuri ceva! Dar nu cu rât de porc că iese muștarul pe nări și vă murdăriți. Vă place Brahms?

    RăspundețiȘtergere
  15. Tanti, uite o idee foarte buna ca sa scoti ceva bani din afacerea matale, faci mancare la borcan, sandvisuri, pilaf, costitsa. Si vii la poarta Filarmonicii si le vinzi, inainte de spectacol.

    RăspundețiȘtergere
  16. Măi, Ioana, nu e o idee rea. Dar mă gândesc la securitatea instrumentiștilor. Dacă se enervează vreunul și până să vină paramedicul aruncă cu borcanul în nenea de la tubă?

    RăspundețiȘtergere
  17. facem borcane de plastic, sau chiar din burete.

    RăspundețiȘtergere
  18. mai bine punem paravan de plexi între spectatori și instrumentisti. Și un afiș cu ” nu trageți în nenea de la tubă”.

    RăspundețiȘtergere
  19. mai bine punem afis, fara paravan si facem borcanele din plexi, cum am stabilit.

    RăspundețiȘtergere
  20. Multam de vizionare si compliment, apreciez gestul.
    ONTopic, de ce sa nu-i pui sa consume hrana cumparata direct la intrare? Micsorezi si investitia, daca nu mai bagi banii in borcane, si nici de afise nu mai ai nevoie. Plangerile ulterioare ale consumatorilor se rezolva pe principiul "Ne pare rau, dar suntem in greva. Trimiteti-ne un e-mail detaliat cu cele necesare astfel incat sa va putem adauga la lista de adrese de la care nu dorim sa primim mesaje electronice" >:)

    RăspundețiȘtergere
  21. suntem deja pe sub topic, dar bine ca am comentarii, vorba aia.
    deci eu nu sustin aceasta propunere cu mancatul direct la intrare, din mai multe considerente: nu e o idee buna.
    dar eu pe blogul meu am democratie, deci putem supune la vot, insa ramane ca mine.

    RăspundețiȘtergere
  22. Mai bine se confisca mancarea la intrare, iar cine nu e cuminte nu o primeste cand pleaca.

    RăspundețiȘtergere
  23. Adica e democratie cu decizii unilaterale?! :P

    RăspundețiȘtergere
  24. mai degraba e monarhie, dar toata lumea e libera sa isi dea cu parerea :D
    cosmin, mai bine nu le mai dam deloc mancare la intrare, iar la iesire le confiscam ceasurile si portofelele.

    RăspundețiȘtergere
  25. Confiscatul se poate face de personal specializat in timpul spectacolului, cand vioara 1 va striga la un moment dat : Mainile in aer pentru Chopin.

    RăspundețiȘtergere