Caut bonă

      E simplu: care să îmi spună când să mănânc. Da, pentru mine caut. Pur şi simplu am nevoie de cineva care să îmi spună la ce ore ar trebui să mănânc. Nu o dată şi gata, să îmi spună zilnic şi, dacă nu mă aşează la masă, măcar să mă sune şi să zică: "Acum mănânci". Deci am nevoie de o bonă răbdătoare şi perseverentă, dar nu cicălitoare. Adică e mişto aşa... să mănânc oricând vreau eu, dar am impresia că ar fi mai sănătos dacă aş mânca la anumite ore pe care eu nu le cunosc, şi daca le-aş cunoaşte, oricum nu le-aş respecta. Mi-ar lua de pe umeri o mare responsabilitate pentru că e foarte neplăcută senzaţia de foame doar din cauză că am omis masa de dimineaţă. Ei, da, ar putea să-mi spună mama, dar nu, e important să fie o persoană imparţială, deoarece cu mama mă contrez din principiu şi risc să rămân nemâncată toată ziua; nu are sens să o amestec pe ea.

      Şi eventual să îmi spună şi ce. Ideal ar fi să îmi dea să mănânc, dar e suficient să îmi facă o listă doar. Zilnic, chiar dacă e aceeaşi. Şi să se găsească toate în acelaşi loc, că nu îmi place să colind aiurea, cu atât mai puţin pentru mâncare. Nu zic, e simplu să mănânc doar ce am poftă, dar îmi lipseşte imaginaţia. Şi ţi se mai şi ia de castraveţi cu roşii la un moment dat. Deci nu să îmi gătească, asta ar fi pierdere de timp: dacă a intervenit obligativitatea, adică mă simt obligată să mănânc pentru că te-ai obosit să îmi găteşti... deja nu ne mai înţelegem. Mănânc orice mi s-ar spune, bineînţeles chestii... bănuiesc că există anumite... alimente, legume.... în anumite combinaţii, cantităţi, pe care oamenii normali şi sănătoşi le consumă... ălea le vreau eu, dar să nu fiu obligată să reţin care sunt sau să mă ocup eu. Aşa pot foarte bine să mănânc îngheţată în continuare la prânz, dar simt eu că e timpul să existe şi o oarecare ordine în viaţa mea, iar la treaba asta cu hrana nu am nici timp nici chef să mă gândesc, mai ales că există... în mod sigur trebuie să existe persoane care gândesc lucrurile astea în mod natural.

      Nu am nevoie de un bucătar, nu durează decât 2 minute să mi se spună când şi ce, iar bucătarul nu ar şti de exemplu să îmi spună şi cu ce să mă îmbrac. Da, pentru că aş avea nevoie şi de asta. Doar să-mi indice, că am cu ce... adică nu e complicat pentru alţii, cred... Mă uit pe stradă la haine (pe care le am şi eu) în combinaţii normale, fireşti, nimic ieşit din comun, dar pe care eu nu mi le pot imagina pentru că deci nu pot, nu-mi stă gândul la asta. Aş vrea să mă îmbrac şi altfel, dar pentru mine asta nu înseamnă decât nou, altceva, deşi cele luate cu o lună în urmă n-au nimic, ba sunt chiar şi nepurtate. Şi aşa, doar să îmi spună cum să le amestec, cum să le învârt. Să hotărască cineva lucrurile astea şi să nu-mi dea voie să mă răzgândesc pentru că sunt foarte răzgândicioasă şi e obositor. Mai ales pentru mine. Găndul meu e razna şi de colo-colo, nu are stare pentru lucruri... deci trebuie cineva care să se ocupe de mine în locul meu.

      Şi să aibă gusturi, un simţ estetic pe care să mă pot baza... eventual să îmi spună şi să citesc. Nu că n-am ce, nu că nu citesc, sunt foarte degrabăstrângătoare de cărţi, dar trebuie să mă pună cineva să citesc. Adică să îmi închidă efectiv calculatorul şi să îmi pună cartea în mână. La serviciu, când mă plictisesc să traduc despre izolaţii termice cu ecran antifoc pe tablă cutată din oţel galvanizat sau despre deschiderile pentru luminatoare şi trape de fum pe acoperiş necirculabil, se găseşte mereu de citit, din astea sau din astea, dar de exemplu am luat acum un an cartea asta şi nu am pus mâna să o deschid, iar ca ea sunt multe. Ei, dacă îmi pune cineva cartea în mână, citesc. Până o dau la o parte pentru alta şi pe-aia pentru alta, deci trebuie şi să îmi reamintească. După cum am zis, e nevoie de puţină răbdare şi perseverenţă, şi numai cineva care deţine aşa ceva poate să se descurce.

      Şi ar fi nemaipomenit şi dacă ar putea să îmi spună şi ce să zic. Sau ce să nu zic. Când nu tac, eu nu mint şi asta se pare că nu e bine. Cel puţin aşa lasă lumea de înţeles. Şi să-mi spună ce e bine şi ce e rău şi ce trebuie să consider. Astea sunt cele mai obositoare alegeri. Mă uit că oamenii au delimitări foarte clare, fiecare ştie la fix: aia e bine, aia e strâmbă, aia e nocivă, aia e o chestie genială, ce-a zis ăla e rău, ce face ăstălalt e corect. Ei, eu n-am, sunt atâtea aspecte şi variante încât mi se pare absurd să mă opresc asupra uneia. Rar consider ceva şi aproape niciodată nu ştiu ce ar trebui sau ce n-ar trebui. Deci asta e, am nevoie de o persoană cu un punct de vedere, unul pe care să pot să îl împrumut. Bineînţeles că trebuie să fie un punct mobil, că nu are sens să ne plictisim.

      Cam atât, nu sunt multe sau prea complicate... pentru alţii. Şi dacă s-ar putea să fie bărbat... colaborez mai bine.