V-aţi întrebat vreodată cine sunt oamenii care o duc mult mai rău decât noi? Ştiţi voi, oamenii aceia pe care îi menţionau mamele voastre când refuzaţi mâncarea?
Nu? Foarte urât din partea voastră. Eu mi-am pus întrebarea şi după îndelungi studii şi câteva beri la dugheana din colţ (împreună cu nea Costache, fost peşte, actual vânzător de lozuri), am ajuns la concluzia că politicienii sunt cei mai nefericiţi dintre oameni.
Să vă explic...
După cum ştiţi, politica este unul din domeniile la care se pricepe toată lumea. Asta face munca politicienilor foarte grea. Vă daţi seama câţi CTC-işti se uită peste umărul lor cu o sprânceană uşor ridicată?
Apoi, din moment ce majoritatea se strâng în grupuri organizate, pe care ei le numesc partide, bănuiesc că este şi o meserie periculoasă. Păi şi cum să nu fie când toată lumea te cunoaşte, toată lumea îşi pune în tine speranţele când te votează şi îşi bagă când începi "lucrul"?
O să spuneţi că nu toţi sunt cunoscuţi. Greşit, fiecare e cunoscut prin ceva. De exemplu: acum câţiva ani, când s-a votat schimbarea modificării Constituţiei (cu majoritate clară şi câte 3 ţigani în cabine), am participat la un sondaj de opinie care dorea să afle câtă încredere are lumea în politicieni. Ca orice om orientat am mers la bodega din sat, deoarece acolo se simte mai bine "pulsul" naţiunii. Am găsit un grup de alegători care au declarat că se duc să îl voteze pe Iliescu pentru că a făcut multe bune. Le-am zis că e un referendum pentru Constituţie. Nu ştiau cine e asta, aşa că au continuat să bea. Am încercat totuşi să-i întreb despre "figurile locale". Spre marea mea surprindere îi cunoşteau mult mai bine decât îşi ştiau numele. Bine, nu ştiau ce au făcut pentru urbe, dar aveau încredere în ei, mai ales în "Traian ăla cu Mercedesul alb, care mi-a împrumutat 1 milion". Încurajat de acest prim succes, am purces spre secţia de votare, unde, după ce i-am spus preşedintelui că sunt "de la judeţ" şi sunt venit să îl verific, am primit şi o cafea şi asigurările că "toate merge bine, suntem în grafic. Merge şi un coniac?". Într-adevăr, toate mergeau bine, lumea ştia ce să voteze, iar pentru cei care nu ştiau, se găseau bilete deja completate. Să mai spui că nu ofereau servicii complete.
Am întâlnit o băbuţă pe care am întrebat-o câtă încredere are în preşedintele ţării. Avea foarte puţină, pentru că băiatul ei nu avea servici, dar avea în schimb 10 copii. De aici mi-am dat seama cât de greu e să fii preşedinte. Ce să îi dai omului ăluia ca să fie bine, un loc de muncă, sau o cutie de prezervative?
Nu? Foarte urât din partea voastră. Eu mi-am pus întrebarea şi după îndelungi studii şi câteva beri la dugheana din colţ (împreună cu nea Costache, fost peşte, actual vânzător de lozuri), am ajuns la concluzia că politicienii sunt cei mai nefericiţi dintre oameni.
Să vă explic...
După cum ştiţi, politica este unul din domeniile la care se pricepe toată lumea. Asta face munca politicienilor foarte grea. Vă daţi seama câţi CTC-işti se uită peste umărul lor cu o sprânceană uşor ridicată?
Apoi, din moment ce majoritatea se strâng în grupuri organizate, pe care ei le numesc partide, bănuiesc că este şi o meserie periculoasă. Păi şi cum să nu fie când toată lumea te cunoaşte, toată lumea îşi pune în tine speranţele când te votează şi îşi bagă când începi "lucrul"?
O să spuneţi că nu toţi sunt cunoscuţi. Greşit, fiecare e cunoscut prin ceva. De exemplu: acum câţiva ani, când s-a votat schimbarea modificării Constituţiei (cu majoritate clară şi câte 3 ţigani în cabine), am participat la un sondaj de opinie care dorea să afle câtă încredere are lumea în politicieni. Ca orice om orientat am mers la bodega din sat, deoarece acolo se simte mai bine "pulsul" naţiunii. Am găsit un grup de alegători care au declarat că se duc să îl voteze pe Iliescu pentru că a făcut multe bune. Le-am zis că e un referendum pentru Constituţie. Nu ştiau cine e asta, aşa că au continuat să bea. Am încercat totuşi să-i întreb despre "figurile locale". Spre marea mea surprindere îi cunoşteau mult mai bine decât îşi ştiau numele. Bine, nu ştiau ce au făcut pentru urbe, dar aveau încredere în ei, mai ales în "Traian ăla cu Mercedesul alb, care mi-a împrumutat 1 milion". Încurajat de acest prim succes, am purces spre secţia de votare, unde, după ce i-am spus preşedintelui că sunt "de la judeţ" şi sunt venit să îl verific, am primit şi o cafea şi asigurările că "toate merge bine, suntem în grafic. Merge şi un coniac?". Într-adevăr, toate mergeau bine, lumea ştia ce să voteze, iar pentru cei care nu ştiau, se găseau bilete deja completate. Să mai spui că nu ofereau servicii complete.
Am întâlnit o băbuţă pe care am întrebat-o câtă încredere are în preşedintele ţării. Avea foarte puţină, pentru că băiatul ei nu avea servici, dar avea în schimb 10 copii. De aici mi-am dat seama cât de greu e să fii preşedinte. Ce să îi dai omului ăluia ca să fie bine, un loc de muncă, sau o cutie de prezervative?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu