joi, 12 noiembrie 2009

Cronica unei săptămâni ratate

Marţi, cam ora 6, eu şi plasa mea de struguri vrem să intrăm în casă. În urma noastră o ploaie măruntă dar hotărâtă ca o picătură chinezească. Eu cu gândul la struguri, strugurii cu gândul la nemurire. La intrare o baltă de apă, la fel ca pe tot holul. Zic, bă, meseriaşii ăştia care au pus uşa mea cea nouă cu lumini pe clanţă şi sonerie încorporată tre că sunt nişte meseriaşi dacă la prima ploicică mai hotărâtă îmi intră apa în casă. În fine, se şterge, bine că n-am pământ pe jos.

Dau să intru; zic (că mi-am zis multe în seara aia), băi, ce naiba, de la o baltă de apă miroase în halul ăsta a igrasie, zici că mi-a plouat pe hol. Lipa-lipa intru în dormitor, căruia într-o garsonieră i se mai spune şi sufragerie, living, birou, cameră de zi, cameră de noapte şi debara. În cameră, deci, un aer cam suspect. Zic, uitându-mă la balta de lângă geam şi la draperia udă, băi, naibilui, am lăsat fereastra deschisă şi mi-a plouat în casă. Ridic ochii şi zic, băi, ce naiba, a plouat pe tavan? Îmi pun ochelarii şi mă uit mai bine pe jos, covoarele ude; zic, băi naibilui!

Mă uit la bucătarie, apă cât să înoate lejer o răţuşcă mai mică. Zic, băi, s-a stricat frigiderul; ştiu că nu l-am mai dezgheţat de un an, dar totuşi nu-mi explic cum s-a umplut cu apă găleata asta de gunoi direct din frigider. Mă întorc şi mă uit la televizor, ieşeau aburi din el, mă uit la pat, pătura udă, cearşeafurile ude, patul ud. Zic, băi, ce naiba am făcut, chiar aşa m-am senilizat?

Mă uit cu strângere de inimă spre laptop, pe capac apă, îl deschid, de parcă nu era clar, în taste apă. Mă uit la prize, pline cu apă, mă uit în şifonier, constat că mai am două prosoape uscate cu care învelesc grijulie laptopul. Stând aşa în atmosfera aceea suspectă, mă picură un pic de apă pe nas. Mă uit. Şi văd că mă plouă. Mă mai uit o dată şi văd un perete ud, doi pereţi, trei, în fine, toţi pereţii uzi. Mă uit la cărţile de pe noptieră. Erau în regulă, zic, e un semn ca să citesc mai mult.

Deci mă inundase nemernicul de vecin. Dau telefon la proprietar şi Lăcrămioarei, mă aşez pe un taburet plin de apă şi cu laptopul în braţe încep să plâng. Plâng ce plâng şi vin pe rând proprietarul - nea Nicu' -, Lăcrămioara şi alte 10 persoane despre care am aflat cu ocazia asta că îmi sunt vecini şi mă cunosc. După 2 ani cred că era timpul să-i cunosc şi eu pe ei.

Proprietarul stă cu mâinile în buzunare şi se uită pe pereţi, Lăcrămioara telefonează lui Dan Badea (mersi, Dan) să afle ce e de făcut în legătură cu administratorul care nu vrea să vină să constate. L-am înţeles când mi-a trecut 40 de m cubi la apă, l-am înţeles că nu a vrut să vină când răsufla aragazul, dar acuma, de focul la o ploicică, n-am mai priceput.

Eu stăteam pe taburel, cu laptopul în braţe, lumea venea şi ieşea, constata, se minuna, mă compătimea, proprietarul îşi luase o bere, ce naiba, noi să ne simtem bine. Vecinul de sus zicea că nu e vina lui, că el nici nu era acasă când s-a spart ţeava. E rârâit vecinul, a zis că "tre să vedem ce facem". Au trecut două zile şi strategia a rămas aceeaşi, "tre să vedem ce facem".

Patul l-am uscat cu fierul de călcat. Au venit ai mei şi mi-au luat toate hainele şi covoarele şi în principiu cam... tot ce aveam. Mai am două prosoape. Televizorul are imaginea deplasată pe jumătate, dar dacă îi dau doi-trei pumni, merge. Telefonul fix merge. Are ton când e receptorul pus în furcă. Atunci când îl ridic, nu mai are. Laptopul se deschide dar clikul de dreapta e acum de stânga, iar cel de stânga e degeaba. Netul nu se mai conectează, normal. Drept pentru care am reuşit să citesc deja jumate din cartea Oanei. Zic, e bine, o inundaţie te face oricând mai citit. V-am zis că mi-am zis multe în seara aia.

20 de comentarii:

  1. E bine ca te-ai inteles cu vecinul de deasupra... Altfel, trebuia sa stai prin procese.

    RăspundețiȘtergere
  2. dan, mai degraba e bine ca a pornit laptopul, ca nu-mi pun nicio baza in vecin.
    cristian, raportez, strugurii sunt bine. i-am mancat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Vai de tine, fata hai ! Sper sa-ti revii cat mai rapid din trauma cauzata de inundatie.

    RăspundețiȘtergere
  4. exact, ca nu stiam ce am: o trauma. adica tu stii cum sunt in mod normal, iti dai seama acuma...

    RăspundețiȘtergere
  5. In mod normal, esti normala. Acum ai o problema. Dar treci tu peste ea, ca doar n-o fi mai mare ca zidul Berlinului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte nasol momentul! Daca vreunul dintre voi ar fi avut asigurare la casa, cheltuielile le-ar fi preluat societatea. Asa e romanul, se zgarceste la 1 milion pe an, mergand pe principiul: "N-are cum sa mi se intample tocmai mie!". E adevarat ca trauma ramane... Scuze Ioana, nu e o critica, e general valabila, inclusiv pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  7. eu nu am de ce sa te scuz pentru ca stau in chirie, iar sa oblig pe proprietar sa isi faca asigurare nu prea am cum. am solutia sa ma mut, dar intr-un fel sau altul probleme sunt peste tot in chirii. oricum nu e o idee rea asta cu asigurarea, mersi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Inundatia n-a mai fost banala si enervanta din momentul in care ai povestit tu de ea. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. o inundatie nu e niciodata banala, ai vazut cat s-a pregatit noe pentru ea! enervanta am putea spune ca e, dar noroc ca mie imi place apa :))

    RăspundețiȘtergere
  10. "V-am zis că mi-am zis multe în seara aia."
    Deci, la urma urmei, e bună o inundaţie la casa omului câteodată... :)

    RăspundețiȘtergere
  11. deci la urma urmei, cam asa e, lucrurile au iesit mai mult bine decat prost :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Ioana, nu reuşesc să mai intru pe blogul tău decât ca Anonim. Deci, aia-s eu! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Mai fac o încercare. Poti şterge comentariile astea dacă te enervează!

    RăspundețiȘtergere
  14. Cum iti ies tie amuzante pana si situatiile traiste cand le povestesti in celebrul "Jeanna's"...
    Am avut tot postul impresia ca ai sa termini cu ceva de genul "la 5 minute dupa ce am vazut ca nu ma inteleg cu vecinul de deasupra si ca mai am doar cele doua prosoape uscate, m-am trezit brusc si am realizat ca-i vis"
    Am sperat ca fie iar imaginatia ta fascinant de bolnava.
    Imi pare sincer rau ca ai reusit si de data asta sa ma surprinzi.
    Daca e ceva cu care te pot ajuta, sa-mi dai de veste negresit!
    Te imbratisez cu drag, a mea "cea mai scumpa si citita domnita" din cate sunt!
    >:D< >:D< >:D<

    RăspundețiȘtergere
  15. Şelevece, tu erai bre? Se vede ca cine se aseamana se aduna, si eu cand sun pe cate cineva zic "buna, sunt eu" :))
    Laura, draga mea, nu prea ai cu ce sa ma ajuti, da' ti-am zis ca daca ma angajezi, ma mut la Constantsa :D
    Multumesc pentru grija si daca nu te superi o sa iau observatia ta cu privire la imaginaia mea drept un compliment :D

    RăspundețiȘtergere
  16. Păi, la ce să-mi mai răcesc gura de pomană, că ştiam c-o să mă recunoşti! =))
    (Zăpăcită-s! Acum văd că nu m-am prezentat!)

    RăspundețiȘtergere
  17. Stiu eu solutia: droguri. Multe droguri.

    RăspundețiȘtergere
  18. presupun ca de la spice shop din spate de la romana...

    RăspundețiȘtergere