Parfum de iasomie

Citit. Pe furiş, la serviciu, în pat, încontinuu, la masă, la duş, aproape chiar şi pe stradă.

De la Indicii Anatomice e singura carte care a reuşit să mă capteze într-atât încât să pândesc fiecare moment liber ca să pot continua lectura. Este senzaţia de fluturi în stomac de dorul cititului, pe care romanele Oanei se pricep să o ofere.

O acţiune mult mai antrenantă, când te astepţi să se termine, îţi face surpriza şi continuă, şi o idee inspirată de a folosi personaje "reale", majoritatea prezente în blogosferă. Ai zice un fel de "live... novelling".

Deşi Oana le pune această "etichetă" şi promite că nu va mai scrie pe viitor folosind personaje reale, din cauza dificultăţii de a acorda tuturor acelaşi grad de importanţă, eu îi găsesc la fel de personaje şi dincolo de roman, fiecare cu masca sa de blogger, prin urmare, unii fiind chiar interesant de reîntâlnit afară din... tiparele lor.

Apoi o Lala în aceeaşi măsură de fascinantă, puţin mai umană, puţin mai plăcut sărită de pe fix. Un nebun de alb, cum sigur ar zice Crivăţ. Merită să citiţi ca să înţelegeţi. Ema observă perfect, "Lala este partea ascunsă a oricărei femei, adică exact ceea ce ne dorim să fim, dar nu avem curajul". Eu aş zice că nu avem imaginaţia.

Un roman precum o ruletă rusească. You never know what you’re gonna get next. Îl aştept pe următorul.