Patrocle

Nenorocitul ăla de Patrocle e plecat de două săptămâni, m-a lăsat cu 5 sezoane din Stargate şi s-a dus şi nici nu dă semne că se întoarce. Nu ştiu ce o să se întâmple după ce le văd pe toate, nu o să mai am chef de nimic. Deja termin seria trei, plus că jumate din seria doi nu a mers, sunt convinsă ca i-a făcut ceva dinadins, l-a sabotat. Îl cred în stare.

Patrocle e cheful meu, cred ca v-am mai povestit despre el. L-am găsit pe stradă când eram mică, tremura de frig şi strănuta; mergea aiurea, neatent cum am observat că are obiceiul şi s-a împiedicat de mine şi eu de el. Nu eram atentă. Prima dată am crezut că m-am împiedicat de un bolovan. A făcut cum necum şi a rămas pe capul meu de-atunci. Eu i-am dat toată libertatea de care bineînţeles că a profitat fără umbră de jenă. A venit şi a plecat mereu după bunul plac, ca un vagabond, fără să anunţe măcar. Când mi-e lumea mai dragă, mă trezesc că nu am chef. Dar ce naiba pot să îi fac, dacă încerc să comentez, zice că sunt prea posesivă, ca el are nevoie de libertate. Mai zi ceva. Adevărul e că m-am ataşat şi acum nu mai pot să fac nimic fără el, drept pentru care şi-a luat-o în cap.

Din partea mea poate nici să nu mai vină, n-am chef de el.