Un căţel fără copil

      Am visat nu azi-noapte. Alaltă-noapte. Un căţel crem şi pufos. Avea o rasă incertă, dar nu era maidanez, era măricel, dar era un pui, deci un pui măricel de căţel. Măricel ca dimensiune adică, şi avea un bot aşa şi urechi, şi pe lângă asta patru picioare şi dădea din coadă care nu ştiu cum arăta pentru că nu am visat-o. Era tot-tot crem, de la bot până la coadă şi avea o blăniţă scurtă şi moale, numai bun de mângâiat. Se juca împreună cu mine, era vesel şi îl iubeam foarte tare după cum se vedea în vis.

     Aşadar, dacă vedeţi pe undeva un astfel de căţel care umblă fără copil, vă rog să îmi daţi de veste pentru că e al meu. Eu am fost întotdeauna un copil fără căţel.