Toni povesteşte mirobolant de mortal.
Nu mai reţii despre cine zice, cine zice că a zis şi, de multe ori, nici ce anume zice, pentru că are atâta haz încât nu îţi mai aminteşti decât că ai murit de râs. E un fel de live & instinctive copyright.
Sunt mai mult de doi ani de când aud poveşti nemuritoare cu Teo (nepotul Lăcrămioarei), Elena (în al cărei Black&Blues puteţi servi "jazz pe pâine"), sau Păpu, de la care ştia bancul cu calul şi de fapt despre care am auzit cele mai multe trăznăi.
Daar, de bine ce le povesteşte, cauţi doar să-l asculţi povestind, nici nu-ţi dă prin cap să vrei să îi cunoşti pe povestiţi.
Well, şi ieri găsesc la Mishu Alexandrescu lucruri geniale despre bucatarieurbana.ro şi mă gândesc... dar de fapt nici nu prea îmi dădea prin minte, pentru că Mishu scrie Papu, deşi în rest sunt diacritice.
Aşa, cam 10% mă gândeam, însă părea prea tânar, iar Toni nu a dat niciodată indicii despre... de fapt nici nu l-am întrebat. Eu de la Toni rămân în minte cu un mare şi sănătos hohot de râs, indiferent ce zice. Cred că mâine dacă mi-ar spune secretul Universului... deci e posibil să mi-l fi spus deja.
Şi pe acest fond de suspiciune mă întâlnesc cu Lăcrămioara şi întreb "Mă, pe amicul ăla al vostru, Păpu, îl cheamă cumva Cristi Păpuşoiu?". Ea nu are nicio tangenţă cu internetul, deci practic ar fi trebuit să dezvolte acelaşi fond de suspiciuni, însă nu, îmi arată senină cum a apărut Păpu în ziar, cu borşul perscăresc de miercuri şi pune mâna pe telefon (...ul meu, după ce am format numărul) şi zice "Alo, Păpu, Lăcrămioara sunt din cauză că te sun de la o prietenă că eu nu mai am minute (aiurea). Păpu, ai apărut în toate ziarele, şi în cele de mâine, am o plasă întreagă după mine, uite sunt lângă bibliotecă, nu vii să le iei?"
Şi Păpu vine şi după mai bine de doi ani reuşesc să îl cunosc, deşi totul s-a întâmplat atât de repede încât nu a avut timp să doară. Şi întreabă el "Ia, ce ziare?" şi Lăcrămioara îi dă nevinovată un teanc de Adevărul de Seară Gratis (numai) şi el se uită lung şi zice: "Păi şi cele de mâine?"
Nu mai reţii despre cine zice, cine zice că a zis şi, de multe ori, nici ce anume zice, pentru că are atâta haz încât nu îţi mai aminteşti decât că ai murit de râs. E un fel de live & instinctive copyright.
Sunt mai mult de doi ani de când aud poveşti nemuritoare cu Teo (nepotul Lăcrămioarei), Elena (în al cărei Black&Blues puteţi servi "jazz pe pâine"), sau Păpu, de la care ştia bancul cu calul şi de fapt despre care am auzit cele mai multe trăznăi.
Daar, de bine ce le povesteşte, cauţi doar să-l asculţi povestind, nici nu-ţi dă prin cap să vrei să îi cunoşti pe povestiţi.
Well, şi ieri găsesc la Mishu Alexandrescu lucruri geniale despre bucatarieurbana.ro şi mă gândesc... dar de fapt nici nu prea îmi dădea prin minte, pentru că Mishu scrie Papu, deşi în rest sunt diacritice.
Aşa, cam 10% mă gândeam, însă părea prea tânar, iar Toni nu a dat niciodată indicii despre... de fapt nici nu l-am întrebat. Eu de la Toni rămân în minte cu un mare şi sănătos hohot de râs, indiferent ce zice. Cred că mâine dacă mi-ar spune secretul Universului... deci e posibil să mi-l fi spus deja.
Şi pe acest fond de suspiciune mă întâlnesc cu Lăcrămioara şi întreb "Mă, pe amicul ăla al vostru, Păpu, îl cheamă cumva Cristi Păpuşoiu?". Ea nu are nicio tangenţă cu internetul, deci practic ar fi trebuit să dezvolte acelaşi fond de suspiciuni, însă nu, îmi arată senină cum a apărut Păpu în ziar, cu borşul perscăresc de miercuri şi pune mâna pe telefon (...ul meu, după ce am format numărul) şi zice "Alo, Păpu, Lăcrămioara sunt din cauză că te sun de la o prietenă că eu nu mai am minute (aiurea). Păpu, ai apărut în toate ziarele, şi în cele de mâine, am o plasă întreagă după mine, uite sunt lângă bibliotecă, nu vii să le iei?"
Şi Păpu vine şi după mai bine de doi ani reuşesc să îl cunosc, deşi totul s-a întâmplat atât de repede încât nu a avut timp să doară. Şi întreabă el "Ia, ce ziare?" şi Lăcrămioara îi dă nevinovată un teanc de Adevărul de Seară Gratis (numai) şi el se uită lung şi zice: "Păi şi cele de mâine?"
Pai e bucatar talentat din cat se observa. Si mai mult : stie sa si "pescuiasca" porumbei.
RăspundețiȘtergeresi nu numai:))
RăspundețiȘtergereBlak&Blues e pe strada mea (doar stii unde locuiesc). Am tot vrut sa merg si eu intr-o seara, dar tot timpul am avut impresia ca e un club cu circuit inchis. Adica doar daca esti membru poti "manca jazz pe paine". Este asa, sau ma insel eu?
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut bancul cu calu. Super!
RăspundețiȘtergereelena e foarte de treaba, e binevenit oricine.
RăspundețiȘtergerein plus e o afacere...
Ai mâncat rekin, deci.
RăspundețiȘtergereda' lasa ca si tu ai mancat omleta de cioara.
RăspundețiȘtergereChiar asa, a aparut episodul 2 la bucatarie urbana? Ia sa trag o fuga pe-acolo. Ca sunt nerabdator sa vad omleta de cioara.
RăspundețiȘtergerenu, e veche cu homleta.
RăspundețiȘtergere