luni, 17 august 2009

Ţaca Paca

     Treaba e că un asemenea început de săptămână nu anunţă nimic bun.
     Văzusem eu la horoscop că o să am câteva zile de stat musai degeaba, dar mai mult timp decât pierd de obicei nu există. Aşa îmi ziceam azi-noapte, pe la unşpe, în timp ce scuturam covoarele. Mă lovise o bună dispoziţie suspectă, dar păcat că nu am suspectat-o la timp. Toate mergeau bine, nu-mi era lene, nu-mi era somn, nu-mi era foame, mă gândeam cu câtă plăcere o să mă trezesc să merg la serviciu, ce cafea bună o să beau, ce chestii mişto o să citesc, ce traduceri interesante o să fac. Urania e o fraieră, o să am o săptămână foarte cul. Dar aşa e întotdeauna înaintea furtunii.
      La 12 fără un sfert m-am hotărât că sunt vitează, nu contează că mâine (cum ar veni azi) e luni, eu sunt tânără, doamnă, tânără, o să mă uit la film. The boat that rocked, văzusem trailerul la Cristian Şuţu, abia aşteptam. Mare greşeală. La 12 şi câteva minute deja mi se făcuse rău de somn. La unu şi 50 de minute deja mă trezisem odihnită, se pare, şi cu o idee pentru blog, idee pe care am început să o învârt în minte. Mare greşeală şi asta. M-am mai trezit apoi abia la ora 7, în condiţiile în care la 7 şi 10 sunt de obicei la serviciu.
      Istoria nu s-a repetat întocmai exact: câteva minute am tras de uşa de la intrare pentru că nu funcţiona cartela, apoi mi-am dat seama că nu e curent şi că uşa e încuiată cu cheile de care în mod normal nu mai aveam nevoie, dar bine că le ţineam ca breloc. Am alergat hop-ţop pe scări ca o căprioară rătutită, pentru că liftul nu a vrut nici el să funcţioneze fără curent, nici calculatoarele n-au vrut, nici aerul condiţionat, nici filtrul de cafea, nici măcar lumina. Conspiraţia curentului.
    A fost atât de linişte încât, până nu am auzit faxul, xeroxul, ploterul, imprimanta, trei calculatoare şi doi pelicani, nu mi-am revenit din derută, ba chiar încă îmi ţiuie o ureche. Deoarece condiţiile erau potrivnice oricăror activităţi normale, am ajuns până într-acolo încât am scris pe hârtie! Cu un stilou! M-am simţit foarte bine învăţând să îl fac din nou pe a, însă cred că Urania şi-a dat seama pentru că după ce a venit curentul, oricum nu am avut net. Nici nu pot să spun exact de când nu mi s-a mai întâmplat să n-am net, nu speram să reuşesc, dar observ că am supravieţuit.
    Acum că s-a restabilit conexiunea, încerc să nu citesc prea multe şi în principiu să nu dau semne că lucrez. Sunt convinsă că nu e prudent să mă zbat. Când horoscopul spune că o să stai degeaba, e bine să nu-l contrazici.

7 comentarii:

  1. Lasa ca esti tanara. Pana te mariti, sigur iti trece !

    RăspundețiȘtergere
  2. da, bre, cred ca din cauza la tinerete este!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar cafeneaua aia cu vaca-paca unde-ai gasit-o? Avem noi la Pitesti asa ceva?

    RăspundețiȘtergere
  4. cum, dar e pe sfanta vineri, pe langa tine pe-acolo.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sigur dupa o zi ca asta urmeaza una foarte constructiva in care faci numai minunatii.

    RăspundețiȘtergere
  6. nu, nu, am incercat ieri sa scriu ceva si era sa imi pice laptopul de pe genunchi. pur si simplu nu are sens sa risc, o sa stau toata saptamana degeaba :D
    parca vazusem alt site al tau zilele trecute, tot cu desene frumoase, dar parca altul... ma lamuresc imediat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu e pe Sf. Vineri. De ce ma pacalesti?

    RăspundețiȘtergere